23 octombrie, ora 19.00. Au participat: Miruna Cotarcea, Anastasia Stiegelbauer, Giorgiana Crăciun, Marius Dimcea, Dan Spătariu, Octavian Hrițcu și Alexandru Vaștag. Protagoniștii serii au fost: Miruna Cotarcea și Marius Dimcea. Moderator: E.B. Următoarea ședință de cenaclu va avea loc în data de 6 noiembrie. Vor citi Dan Spătariu și Alexandru Vaștag.
Montaj: E:B.
Foto: Marius Dimcea; E.B.
MARIUS DIMCEA
FRAGILITATEA MARIONETELOR DE CARNE
Peliculă
În lanul de rapiță mâna robotică
întinde secera invizibilă către orizont
retează globul de foc închis pe jumătate
Ochiul lui Sauron peste metalul ruginit
Particule din fier înroșesc holda galbenă
Lama cu tăișul tocit încă spintecă
Dimensiunile noastre se întrepătrund
la izbirea marginii râului cu malul
Acolo simțirea învinge rațiunea
Logica auto-exfoliază humunculi
insulino-dependenți pe catafalcul scăldat
sub grumazul tăiat al nebuniei
Fortelling de septembrie
Ușa deschisă
Din stații răsună melodiale returnele
Pe caprele din lemn sicriul lucește
sub lumina neonului economic
Pe masa de lângă sărățelele coliva colacii
încă tari de la azotul ce înconjoară defunctul
Emkofia ne va răpune pe toți
Vom fi îngropați vertical la rădăcina semafoarelor
și ne vom mișca oasele pe ritmul luminii intermitente
Din mașini se vor auzi balkanice
darabane bendir djembe melodir
Bacteriile vor juca „baba oarba” sau „lapte gros”
la nivelul pielii în descompunere
Noi stăm în case deshidratați în canapele
cu ochii sparți pe ecranele plate și colonul iritabil
singurul lucru viu din încăpere
Pliant pentru „aşa nu!”
Declaraţiile curg din degete
precum latrinele supraumplute
Laringele cere atingere
Secera cu două tăișuri între noi
crestează epiderma
Ne ținem echidistanți
Declarațiile siropoase fac sunetul alb să vomite
Ochii pe dos se conectează pentru o clipă
E tot ce avem de la prima gură de bere până la ultima de cuba
Dacă florile-s clișeice îți dăruiesc pietre
dacă dulciurile-s clișeice îți ofer cactuși
De fapt nu contează ce îți ofer
Ofertele nu sunt valabile peste graniță
De pe malul celălalt
îți scriu bilețele prinse de ancore
Acasă e locul unde suflul sistolic
sforăie când armele îndreptate cu vârfurile
către atrii și ventricule se transformă
în jucării sculptate imperfect
Ziua în care am devenit bătrâni
Am mâncat vată pe băț
ne-am construit o casă din turtă dulce
și am dormit în fața ușii ca doi câini de pază
Ne-am ascuns părinții
în albume cu fotografii alb-negru
în ziua când am devenit bătrâni.
Acolo vor avea aceleași zâmbete
iar ridurile și firele albe vor fi invizibile
În ziua aia am presărat maci
peste mormintele noastre apoi
am pus o oală pe foc la porțile raiului
și am făcut popcorn
pe care nu-l va gusta nimeni
Copii cu părul de lapte
când am devenit bătrâni
am uitat tot ce învățaserăm
până atunci și am pășit în infinit
Mellitus II
Tu nu întrebi niciodată cum sunt
Dacă desișul venelor mele urcă până la inima ta
dacă inima mea încâlcită
printre venele tale sparte încă mai hârcâie
Amprentele noastre nu se potrivesc
nici capacele pe acele de seringă
sau finalul cuvintelor
pe buzele prea crăpate să le poată rosti
Și n-am putea măcar să le șoptim
de frică să nu crească glicemia
Să nu ne ştim ar însemna comă
dar ne cunoaștem și pare arsură de gradul trei
Radiografie imaginară
Prin mine crește cireșul cu petale de plumb
Ramurile pulsează sub piele
Flori roșii trimit semnale către creier
la marginea purgatoriului
Acolo la limita dintre somn și prima zi de muncă
inima bate edm 160 bpm
Nici aspenter-ul nici nebilet-ul nu mai poate calma
începuturile morții la prima respirație extrauterină
Suntem într-un cuib din care
nu ne vom lua niciodată zborul
Asia Express
Drumul zeilor
Drumul mătăsii
Drumul dragonilor
Orașe SF înconjurate de sate medievale
Oameni simpli cu inimi de aur
Se doarme puțin se mănâncă și mai puțin
Apuci orezul cu trei degete
ca şi cum ţi-ai face semnul crucii
Muşti din miezul de bambus
ca pentru ultima şansă
Amintirea europeanului
pe retina copilului din Singapore
Fără zile de naștere
se suflă în păpădii precum în lumânări
roșu /verde
Zeul nu iartă pe nimeni
Dă-i foale micule artist!
Doi bureți inutili în centrul trupului de porțelan
incapabili să rețină oxigenul
tăvăliți în tuse
Neobosiți
Șuieră ca un acordeon spart
Dispnee
ca și cum demonul de la picioarele patului
stă fudul peste piept
Eozinofilele formează o cruce albă pe interior
se închină toate globulele roșii
apoi stau laolaltă congregații de cheaguri
gata să fie scuipate
În tot acest timp ochii experimentează
mii de puncte negre pixel art veritabil
scăldat în transpirații amețeli atacuri de panică
COTARCEA MIRUNA
Călare pe conștiința 501
Insomniac
nu strâng în făraș
adăpostesc sub pat
ciob de acum, ciob de demult
prințesa cu bobul de mazăre
trei dimineața, eu cred că m-a trezit alarma
dansau cioburi
voiau să se lipească
să ajungă mai repede la mine
mama spune că fac curat superficial.
Jigsaw
Tocătorul pe care au rămas
resturi din cubaje ale trupului înfipt
pe fundul substanței din sertarul
cortexului frânt
zace nespălat de săptămâni mirate
cu fermentație celulară
nașterea unui alter ego
obturat în mantaua conștiinței.
Preafericiții neputincioși
Îndoi trupul purtat de timp
culeg un trandafir să-mi legăn sufletul
îmi promit să îl conserv.
noi nu putem conserva culoarea
iubirii cu gel de silica
nu putem șlefui suflete cu amoniac
dar dacă am fi putut
și nimeni nu ne-ar fi păstrat?
0 Hz
Clipesc des să prind cu genele suflul
timpului spintecat de glezne grăbite
în timp ce ceasul de pe perete nu face nimic
mai mult decât să consume
și să-și repete condamnarea
și noi
însă mereu uităm cum e să fii la trei
când ajungi la nouă
și când ajungem iar la trei ni se pare
cel mai răutăcios trei pe care l-am trăit vreodată,
din când în când ne vizitează timpul în care am ajuns la 13
și nu știm dacă 13 este ora pe care am trăit-o sau pe care
o purtăm în minte pentru a nu ne uita gleznele în spate.
rotunjim timpul precum ne rotunjim răpirea
de parcă n-am avea aceiași ochi
îmbătrânim ca sticla de pe ceas
și suntem înlocuiți la fel
uneori suntem ceas prăfuit, alarme lovite,
un morman de ore care se repetă
și se repezesc să ne îngroape.
