Şi o diplomă pt. Poezia Merge Mai Departe! …
Vlad Ciurescu
Cum am ales scrisul
Îți scriu
Indispensabil
tras
Rulez infinit
Nu știu să îți explic
Cum am ajuns aici
În bolt
însoţitor
Nu pasager
Boxe
Sfârâie
Manele psihedelice
Stele de mare
În stânga
Alunecă maxilarul
Dreapta
Sus
Prind
Strâng
Boxe
Sfârâie
Manele psihedelice
Stele de mare
În stânga
Întind
Sar
Aerul e atent
lângă mine
Privim și premonim
Calvarul de mâine
Acum scriu poezii
În spate o clientă
stundetă
Nu ne panicăm
Reverberăm
Autenticitate
Mâini pe pereți
Nu ești ciudat
regulat în diblă
Bine organizat
Structurat scadat
Sec
Înghit
Nu m-am tripat
Doar
Înghețat
Pe moment
Acum
Zeu
Pur
Gol
Flutură, învârte
Nu ne place
Dar
O facem neîncetat
Povestim
Cum se mănâncă particulele
Între ele
Cum am ales scrisul în locul socializării
Cum au pușcat toate restrângerile
Cum s-a întâmplat
Ceva neașteptat
E simplu
Nu gândi prea mult
Alunecă
Lasă gheața să dicteze
Cum plesnește ce nu poți
Exprima
Vorbi
Oferi
Răspândi
În
Abisul
Ultimei dimineți de libertate
***
Patinez
Occipital
Nu mai funcționează
Lobul frontal
Pleoscăi
Zumzăi
Ce bine miroase
Tipa din spate
Minute răsfirate pe cerul
De la 7 dimineața
Muzică
Faruri
Fază lungă
Confesiuni
Fluturi
Se duce
Stomacu
Cu tot cu capu
M-am apropiat cumva
De toate personale
Ce insistă să nu dispară
Din
Lumea
Mea
Octavian Hrițcu
La gară
Șinele de cale ferată se întind sub
cleiul întunecat,
iar firele electrice despică
o muchie din cer,
pe care o lasă pe pietre.
Iau o bucată de lumină care se ascunde
într-un vagon și o îndes într-un rubin.
Tai o bucată din marfar, iar vagonul
începe să scâncească pe luciul care-l
poartă până la prima stație acoperită
cu flori nocturne, unde metalul adoarme.
Lumina lunii se apropie de fereastră
și-o sparge în mii de cioburi,
care se împrăștie spre pasarelă.
O locomotivă tresaltă la
primele cioburi simțite
sub roți, dar rămâne suspendată
în firele de înaltă tensiune,
care aruncă sticla spartă spre podul
de oțel bătrân.
Fierul ruginit se acoperă cu o pătură
densă și lucioasă,
strălucește peste pavajul care
se revarsă pe primele pietre
le strivește în vertebrele mușcate de soare.
Apuc un segment din linia încinsă sub
razele nocturne,
iar acesta devine un vagon de lumină
prins în brațele unui plop.
Copacul își întinde crengile și
propulsează marfarul spre
cerul întunecat,
spărgând bolta în mai multe bucăți de
oglindă.
29.08.2025
Stupi de albine
Colina urcă spre cer, picioarele se grăbesc prin noroi,
se stropesc pe pantofi cu nămol întemnițat în puroi.
Casele fumegă în josul șoselei, atinse de rafale liniștite,
coborâte pe un bulgăre de brumă din mărețiile nemărginite.
Împing poarta, iar veșmintele palide se scutură în ploaie,
bătute de vântul care calcă pe trupurile moi și le îndoaie.
Pășesc spre maldărele de lemn; deschid capacul de metal.
Gazez fiecare insectă atinsă de umbra soarelui glacial.
Se zbat, leșină în cușca de fum care se înalță spre boltă,
ridic un panou cu sevă dulce… simțită în fiecare aortă.
Răzuiesc cu un cuțit; aurul vâscos se prelinge în borcane.
Închid și mă las spre ceasurile stinse în propriile cadrane.
24.11.2025
Maimuțele
Pe firele de telegraf, maimuțele merg pe un monociclu
și deșurubează fiecare ochi luminos din ferestrele sparte.
Iau ochiurile și-și fac ouă prăjite într-o tigaie cu spirt,
pe care o aruncă cu tot cu găinile și cocoșii care ies
din metalul acoperit cu un strat lucios de zăpadă
din cimentul care se revarsă peste strada cu
palmieri rotitori. Apuc o piatră și-o azvârl spre o
maimuță. Cade în cana cu ciocolată caldă pe
care o țin în mână.
Mă uit la ea cum face pluta și înoată în lava care
se prelinge din cană peste cuburile de zahăr care
mestecă fiecare gunoi de pe asfalt.
Iau un cub și îl sfarm de beton. Se împrăștie mai
multe particule pe care le adun cu un aspirator
de cărămidă.
Din aspirator se naște o altă maimuță care sare
în sus pe capota unei mașini și după aceea pe
sârmele de telegraf, fiind biciuită de stâlpul
de iluminat stradal. Jonglează cu fiecare
bolțar și cărămidă pe care o găsește, nimerind în
felinarul pe care îl doboară și în parbrizele
automobilelor care pornesc o rafală de gloanțe
sticloase spre fiecare maimuță, lăsându-le într-o
baltă de curcubee pe care le așez în mai multe
borcane fosforescente, aliniate pe un raft.
12.12.2025
Izabela Radosevici la Revelionul Helion 30 ianuarie 2027
Marius Dimcea și Ionuț Manea la Revelionul Helion 30 ianuarie ne urează „La mulți ani, 2027!”
