La urmă, aminteşte-mi

Încă o parte: din lac au smuls
pietrele-un fund pe care raţele dormeau
la ajunsul nopţii. Şi toamna, coborau cu
scafandre măşti să nu le uiţi susurul vesel,
trecând în semn de patine, iarna, cu
ghetele, deasupra lor.

Ne-am înmulţit, un soare n-ajunge să
spună gustului nostru că o limbă de foc
ajunge să îl cuprindă- un soare n-ajunge,
peste carnea tuturor lucrurilor, gheaţa
va păstra un semn pentru cei ce mâine
vor decapita întunericul.
Încă o parte şi am spus destul. Am scos
pumnul din piatra ce i-a spart oasele slabe,
ne-am fi văzut cu răţuştele împletind cei
opşte metrii de albastre gheţuri, fiecare va
fi un mugure plesnind în ramul lui,
şi nu va îndeajuns fi sarea lor gustul din
care soarele să-şi facă o nouă înfăţişare.