Nichita Stănescu (31 martie 1933-13 decembrie 1983)

 

Trei Poezii de

Nichita Stănescu 

(31 martie 1933-13 decembrie 1983)

Adolescenți pe mare 

 

Aceasta mare e acoperită de adolescenți
care învață mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu brațul, de curenți,
mai sprijinindu-se de-o rază țeapană, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
și îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Și aștept
un pas greșit să vad, sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelți și calmi, și simultan
au și deprins să meargă pe valuri, în picioare.

 

Cântec

 

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se știe.
Morții își schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei…
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate…
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristețea mea aude nenăscuții câini
pe nenăscuții oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

 

Nod 21- Mozart și câinele spaniol *

 

Alerg nebun și singur
și în patru labe,
să văd unde îl duc ca să-l îngroape.
Au vrut în munți, dar munții nu aveau locuri,
au vrut într-un copil fugit din jocuri,
au vrut în îngere, în vulture,
în raza care stelele o scutură,
într-un pavaj, într-o lăută, –
pavajul era plin iar ea umplută, –
în valul cel părăsitor,
dar pescărușii unde mor?
Alerg în patru labe și nebun,
schelăcăi, latru după el acum,
mi-e inima prea mică să-l îngrop în ea,
urechea mi-e prea surdă
pentru îngerimea sa!
Alerg în patru labe și schelăcăi,
latru, urlu, –
se prăbușește-n catedrală turnul
cel răsucit și idolatru.
Alerg în patru labe după el!
nu-l îngropați niciunde
urlu, strig,
mai așteptați vreo zăpadă
vreun frig
sau din cocoși un cucurig!

*Mozart a fost îngropat într-o groapă comună pe o vreme foarte urâtă. Câinele său a rămas pe locul unde a fost îngropat. Această întâmplare l-a inspirat pe Nichita Stănescu în scrierea acestui poem.

 Selecţie poezii și poză: E.B

0 comments
1 like
Prev post: In memoriam doamna conf. univ. dr. RODICA BĂRBAT Next post: ZIUA CULTURII NAȚIONALE ZIUA LUI MIHAI EMINESCU

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cenaclul Pavel Dan
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.