cu o privire scurtă număr unghiurile de 90 de grade pe care fiecare sfert de oră le fixeză pe cadranul ceasului meu colorat şi am o clădire de unghiuri deja
nici măcar nu e nerăbdare
e o aşteptare tristă ca după un tren ce nu ştii unde te duce
e un soi de haină incomodă, ce mă strânge
e un fel de tristeţe de toamnă şi strugurii sunt plini de praf
e un fel de început ce te-a prins blocat în prag
sunt eu. am să mă uit la un film. să treacă vremea
Să nu mai fiu eu.
