Totul-un poc

It is recently. M-am speriat de întâia sosire
de clopoţel ca o umbră de rouă pe talpa mea,
am uitat că spun atâtea lucruri vorbele singure,
în gura de odinioară.

– pe ceruri stau cu pâinea în mâini şi-mi sug
buzele cu poftă, ce-am fost până recenlty, o sticlă
brăzdată de forme, de s-au uitat ei înăuntrul meu
la pecetea de ceară cum închide hârtiile.
Mi-a fost dulce somnul, între văi cu gâze verzi,
fluturi de-o şchioapă povestindu-şi zilele;
pe aleanuri de sfoară putredă, iubirea se arcuia ca
o piele. Între pajii ei, hainele-ei-altar,
dinţii-ei-mană-din cer, totul un poc scurt şi bătrân,
un sfert din ce-am visat uitându-mă în ochii tăi
întâia oară.
Întâia sosire de clopoţel, un şarpe cât un muc
calciat cu zgomotul pufurilor dese, m-am speriat
de întâia sosire de clopoţel ca o umbră de crevaşă
în părul meu, am uitat că spun atâtea lucruri
singure vorbele, de mine în veci- pe ceruri şi ape,
în veci, o fetiţă de pâmânt cu o sticlă la picioare.