Așadar, după vacanţa sărbătorilor Pascale şi de unu mai muncitoresc, un nou început al întâlnirilor paveldaniste: joi, 8 mai, ora 19,oo. Afară, vreme mohorâtă, bacoviană, de noiembrie… Plouă mocănește. Înăuntru, în sală, calorifer stins, prezență redusă, ne putem număra pe degete… Unii, probabil, și-au prelungit zilele de relaș.
Au citit poezie Denis Nechifor (student, anul I la Litere, U.V.T. şi Codin Răzvan, absolvent de liceu (Botoșani), ajuns în orașul de pe Bega cu intenția de-a se pregăti și de-a lua cu asalt, mai spre vară, Facultatea de Medicină.
Până atunci, i-au luat în serios, pe amândoi, analizându-le chirurgical textele citite, următorii colegi prezenți, solidari cu ieșirea/intrarea celor doi în arenă: Alexandra Manța, Izabela Radosevici, Marius Dimcea, Vlad Ciurescu, Octavian Hrițcu și Eugen B., îndrumătorul cenaclului. S-au subliniat semnele bune, pozitive, promițătoare, dar, s-a glosat, în virtutea spiritului critic cenaclier, și pe aspectele vulnerabile, (nu chiar f. puține!), care necesită remediere, corijare, revizuire, vizavi de limbaj/lexic, de sintaxa poetică, de eliminarea clișeelor, a locurilor comune, a unor naivități și deficiențe de scriitură, de tehnică poetică. Li s-au recomandat lecturi intense din poeți importanți, de valoare, începând cu marii clasici până la poeţii reprezentativi ai celor mai recente generaţii şi promoţii. Şi, indiscutabil, li s-a recomandat să scrie în continuare și să nu renunțe la întâlnirile de cenaclu.
S-a concluzionat că există, la amândoi protagoniști ai serii, (cu un plus/un avans în favoarea lui Denis Nechifor), elemente și premise încurajatoare, ce trebuie atent gestionate, cu asumare și seriozitate, pentu a fi depășită faza actuală. În cuvintele de final, cei doi și-au exprimat consensul: feedbackul din partea colegilor le va fi, în mod cert, de folos în evoluția ulterioară! Și-au luat și notițe… La ieșire, respectând cutuma (de decenii…), paveldaniștii s-au oprit, în fața instituției, preț de o gură de aer friș și un fum de țigară, așteptând ubărul. Ploaia își vedea, mocănește, de treabă…
A consemnat Forum studențesc
Semnal!
Anunțăm o frumoasă surpriză poetică pentru urmăroarea postare, miercuri, 14 mai.
Fiți pe fază! Merită din plin!
Denis Nechifor
Oglinzi din cer
Îmi beau cafeaua
Timp de 3 zile
La aceiași cafenea ponosită
Experiment
Locul e obosit și
Bătrân
În descompunere
Un accident care încă se întâmplă
De câțiva ani
Mi-am zis că am nevoie de un reality check
Oglinda de acasă câteodată nu e îndeajuns
Iar adunătură asta de beton pretențios
E capabilă să îți disece și ultimele măruntaie
Zațul din cafea
Mirosul încremenit
Balustrade din gâturi înțepenite
Monotonie de piață vândută la cană
Ți-e greață
Însă fără oglinzi ne-am crede zmei
Untiled
Prin fereastra aburită de atâtea gânduri
Soarele buimac îmi zdrobește ochii dezorientați
Razele lui nespălate îmi gâdilă pielea uscată
Încearcă sa reînvie amintirea eului de ieri
Din marea viselor uleioase
Spiritul îmi răsare ca o statuie de lemn fraged
Pendulez între două uși învechite
Clanțele în forma de mâini
Încearcă să mă îmbrățișeze
Aparența timpului
Îmi dă mereu impresia unei decizii
Violența trezirii îmi provoacă o durere
de spate
Nostalgii umede
S-a ars piperul dragă
Bombăne mamaia din subsol
Afară plouă încetișor
Pământoasa vreme fără talc
Câinii afară
Îmbie ploaia într-un lătrat
Apa udă
Asta nu înțeleg mulți
La țară-i frumos, liniștit
E familiar, e prietenos
E stagnant și plicticos
Insuportabil și penibil
Mamaie îmi zicea deseori să visez
Dar nu mă lasă să mă uit peste gard
Toată lumea îmi zicea să cresc mare
Dar nimeni nu mă muta din camera copiilor
Virtutea e podoabă
Până vine vorba de familie
Respectă, iubește, fii cinstit
Fa-te porc, mănâncă pământ și profită
E frumos la sat
Mai puțin când oamenii se înjură,
se bat, se scuipă unul pe altul
Mai pe scurt
Atunci nu e nicăieri urmă de om.
Untitled
Cobor din pat
Cum pleacă CFR din gară
Întârziat
Încet
Gata sa mă vărs pe drum
Dezorientat
Și fără baterie la telefon
Zugrăvesc o expresie
Apoi merg să bag un medicament
Marlboro albastru
Lumea e mai suportabilă
Când nu o vezi de fumul țigării
Și mai închegată
Când nu o auzi de muzica din căști
Cu aspect promoțional
Și derulaj mecanic
Deschid ochii a doua oară
Mă prefac că îmi place
Prizonier
Ziua continuă
Cu sau fără realizării răsuflate
Codin Răzvan
Perspectiva
Am socotit că trebuie să încerc
Să nu mă mai învârt în cerc
Să mă Înalț să nu osândesc
Să mă gândesc că reușesc
Să sper că nu mă întorc
In pământul în care-o să sfârșesc
Căci tot ce pare e doar umbră-n zare,
lar viata-i vis purtat de-un fir de vânt,
Ce-i rãu și bine-s forme trecătoare,
Iar sensul zace-n tăcerea din cuvânt.
Nu pot cunoaște, fãră sã mã pierd,
Nici sã iubesc, fără să mã dizolv,
Cãci tot ce simt e un etern concert
Nici ce sunt și ce se ascunde-n gând
Luna este frumoasă , nu-i așa ?
Mă scol pe la zece , că la opt n-are sens,
Cu cafeaua gata și cu față-n nonsens
Mă uit în tavan și nu știu de ce
Parcă-s mereu treaz, dar tot nepregătit.
Gândindu-mă la zilele care trec
Făcând nimic și ceva totodată .
Trec idei pe lângă mine
Doar că motivația e la pământ .
Până la urmă mă ridic obosit
Și îmi continui ciclul ,,iubit “
Până seara când îmi revin
Și vorbesc la Lună cu un vin.
