…

Dragi tovarăşi şi prieteni, lansez cu maximă umilinţă o provocare. Mi-e destul de greu să vă spun ce vreau aşa că mai lungesc puţin momentul divulgării asigurându-vă că habar n-am dacă propunerea mea e o chestie obişnuită pe bloguri, sau o fac doar eu.

Dar să trec la subiect. Orice mică dovadă a prezenţei absurdului pe care o sesizaţi in ţara noastră şi dincolo de însoritele ei hotare, descrieţi-o aici! La fel voi face şi eu, săptămânal. Să ne adunăm toţi plângăcioşii şi să ne compătimim unul pe altul! Măcar atât să facem, că de altceva oricum nu suntem în stare, sau cine ştie, poate o punem de vreun protest civic sau, de vreo răscoală.

Cu alte cuvinte, cine a fost înjurat de vreun şofer pentru că a „îndrăznit” să treacă pe verde, cine a luat/dat mită (şi are curaj), cine s-a săturat de subspecia umană crescută în laboratoarele mall, cine a văzut vreun poliţist ştergându-şi mucii de vreo bicicletă care nu-i a lui, cine ştie vreun bordel sau restaurant unde este acceptată plata în rate, cine are salariul prea mic, cine a văzut popi beţi şi orice altceva, haideţi să  le povestim aici!

De ce pe un blog literar? Sunt convins că cine va citi plângerile, va deveni plin de inspiraţie, cum sunt eu plin de datorii şi îşi va putea scrie un ditamai: romanul, volumul de versuri, volumul în care îşi va enumera motivele pentru care se sinucide etc.

Şi acum o povestire care nu e decît o timidă „încălzire” a ce va urma.Definiţia unui cerşetor: un om foarte amărât care nu are nici măcar ce mânca. Dar nu toţi cerşetorii sunt aşa, exista şi subspecia umană cerşetor de mall care are în dotare telefon mobil. Ce naiba! Doar nu poţi cerşi la mall aşa, ca un amărît!