#Z
Felii de fețe. Bucăți de carne
Așezate neuniform pe o tavă mânjită
Uleiurile și mirodeniile miros a nimic
Fixăm temperatura la °365
În Celsius.
Ninge peste podoabele capilare
Ale unor stafii înghețate. Se prind.
“Să facem oameni de zăpadă” mi-a spus ea
“N-o să putem” îi răspund.
Ziua 2: Nu mai ninge
Au încolțit boabele de cafea din buzunarele mele
Mă aprind atât cât să nu mor și a doua oară
Extaz, felii de măr, scorțișoară
Parfumuri, aramă
Greață.
Zilele 3,4,5: degeaba
Vreau să mor degeaba,
Să trăiesc degeaba
Să respir, să conspir
Să tac
Și tac.
Ziua ultimă și cea dintâi:
O sclipire în ochii unui câine de pe stradă
Un pahar de lapte uitat pe birou.
Pete.
Un frigider neliniștit.
Încolțește iarba prin buzunare,
Se scutură la geam vremea
Îmi zâmbește un cerșetor la colțul străzii
Îl întreb de vreme, îmi răspunde că e târziu
Îl întreb de mine, îmi povestește de el
Nu-l mai întreb nimic, îmi bagă bancnote de 10 lei
Prin buzunare.
Îi zâmbesc, îmi zâmbește
Mă salută, plec.
Acasă.
Press Start to play
În gurile ferestrelor mânjite
De carnea ta moale și lipicioasă
Vântul ne taie suflul
În taine mici, luate la bucată pe mărunțișuri
Umerii, două antene care comunică între ele cu mine
Gâtul, coapsele, ochii – o șosea întinsă arsă de soare
Mă aplec în fața ta!
Un munte care-și acoperă intimitatea în buruieni și
Ierburi aromate.
Mi-ai făcut cu mâna la semafor
Auzeam cum îți picură sudoarea
Și se devine în cristale mici și mânjite cu sânge
Mă strigai pe numele mare
Iar eu răspudneam de fiecare dată printre oglinzile aglomerate ale mașinilor
Trecerea asta nu era pentru noi.
5,4,3,2,1,1,1,
Nu se mai termină șirul
1,1,1,1,
Apasă tu pe zero ca să respirăm din nou
În taine mici, luate la bucată pe mărunțișuri
Vântul ne taie suflul
În gurile unor ferestre mânjite
De carnea mea moale și lipicoasă
N-ai
Strânge-mă tare de mână și rasuflă-mi aburii de oțet pe nări
Fă-mă să urlu nebun prin piețe și stații nu-mi mai
ești chioșcul de ziare de unde mă înecam vinerile
cu reviste nu mai ești nici intersecție,
nici pod, nici gară. ești mai puțin și mai mult de atât de-odată
nu ești deloc ceea ce visam amândoi acum cinci minute
când îmi spărgeai iar capul cu cipsuri și semințe pe canapea și
nici lebăda de pe lacul plin-gât de broaște ce orăcăie a foame
și râie la unison.
mă căutăm împreună de secunde în șir în toată liniștea
asta ce răsună
Nu mai cânt la conserve, dragă. te lași cu timpul.
Caută-mă-n frigiderul stricat de pe holuri, sau poate în mașina de tocat
Caută-mă-n fiecare colțișor al mingii aruncate pe podeaua din beci
Caută-mă-n oglindă și vezi-mi de treaba-ți.
poți răsufla ușurată. n-ai să mă mai găsești cândva.
High
Hai să ne strângem de mână
Până ne pleznesc venele de la picioare
Să încordăm privirele înspre ecrane:
-Ce mai faci, prietene?
Îmi e dor uneori de lacrimile tale
Să le admir de la distanță, râzând în hohote
Îți consumi tot fitilul până la bum,
La bum te oprești
pleci acasă
Îmi plăcea mașina ta roșie,
Cu pete de găinaț de porumbel
NE intersectam bulevardele colț de colț
De colț
Hai la la!Hai la la
La mine, morții tăi! Hai la mine!
