
Cu o săptămână în urmă, vineri, 26 februarie, Cenaclul ,,Pavel Dan” s-a mutat la Bastion! Mai exact, la Secția de Artă, ,,Deliu Petroiu”, a Bibliotecii Județene ,,Sorin Titel”. Doar pentru o seară… E drept, una specială. O seară de poezie în memoria Marianei Gunță la un an de la plecarea dintre noi. Au citit: Anastasia Coste și Alina Dumitrescu. Moderator: E. B. Dincolo de momentul inerent de tristețe, seara a fost specială, nu mai puțin prin ocazia și, (totuși), bucuria revederii, a reîntâlnirii directe, față către față…. Firește, a fost o întâlnire a … fețelor mascate și, oricum, cu o participare mai redusă. Motivele e inutil să le amintim. Una peste alta, cei prezenți s-au bucurat și pentru spațiul inedit al întâlnirii, acela într-o ambianța prietenoasă, la rândul ei artistică, lectura poeziilor găsindu-și replica …vizuală în universul multicolor al tablourilor de pe simeze.
Poeziile lecturate au provocat discuții aplicate, incitante, nu lipsite de intervenții pe texte și accente critice, per ansamblu, aprecierile unanime relevând, prin raportare la lecturile anterioare, o evoluție certă a ambelor poete. Desigur, în formule poetice distincte. Au cuvântat: Maria Galde, Alex G., Alexandru Higyed, Arnold Schlachter, Marian Oprea, E. B. și, bineînțeles, în final, cele două protagoniste. A plecat mai devreme, din motive …obiective, neavând timp să se exprime, poeta Amalia Brăescu. Seara s-a încheiat cu speranța revenirii la normalitatea vieții, cea dinainte de izbucnirea pandemiei, dar și cu invitația d-nei bibliotecare, Laura Constantin, distinsa amfitrioană a întâlnirii, de-a reedita, în viitorul apropiat, o astfel de seară, în care poezia și arta vizuală să-și îngemăneze mesajul. Mesajele.
Eugen Bunaru
Poeme de ANASTASIA COSTE
Nea Vrasna
De ce te temi?
să uiți
să fii uitat
bărci în lumini roșiatice
trasează limite,
presară dorințe și mor.
lumina lunii
formează clepsidre în mare
și tot ce-a fost viață
se stinge în pâlpâiri de valuri.
ecouri în lateral
străbat negrul lichid
câți ani ne dați
până vom forma și noi clepsidre
printre buruieni?
Nea Vrasna II
luna în gradient
trece prin nori ca scrisoarea
care nu a mai ajuns la tine
sunt înconjurată de munți și umbrele
mi-am scos chitara pe nisip
luminile dansează pe valuri
ziua e fierbinte aici
în mijlocul agorei miroase a tămâie
de candelabre atârnă ouă de struț
apoi marea devine roz
săpunul cu bubblegum spală sarea
în larg se-ntrec delfini
e-atât de simplu
să ajungi la capătul universului
și să privești în jos
te port
crucea mea
și crucea ta
au devenit mai grele
aleea cu cireși s-a risipit
nu mai culeg frunze
nu mai dau bună ziua
crucile sunt grele
pentru că acum
mâinile noastre
se țin una pe alta
Tanti M.
pământ umed
se lipește de talpa cizmei –
acum sunt amândoi înăuntru,
înconjurați de nume nemțești.
marmură vintage și flori,
cu sau fără fotografii
un corp frumos
– 92 de ani –
care a iubit viața
cu cât trăim mai mult,
numele pentru care ne rugăm
se înmulțesc.
a închis ochii de o săptămână
înainte să plece, le-a privit
cu o lacrimă în semn de adio.
Candelă pentru Victoria
Victoria a plecat brusc dintre noi.
Au dus-o la spital
și nu s-a mai întors.
Ne întâlneam uneori sâmbătă seara
după vecernie, la același duhovnic.
Avea 51 de ani,
fără copii, deși își dorea,
folosea tuș negru,
i se spunea Dana,
nu mai știu de ce…
Înainte să plec, am așteptat o clipă
întuneric și liniște
În dreapta mea ardeau candele
cu aceeași energie
ca atunci când le aprind
pentru străbunicii pe care
nu i-am întâlnit niciodată.
Erau ei și alții,
sufletele celor adormiți –
candele care continuă să ardă
când catedralele se închid.
Poeme de ALINA DUMITRESCU
buzele mele acre
stăteau nemișcate în blana pisoiului
în cameră încăpea frigul ca într-un bol cu cini minis
crăciunul ăsta n-o să mai avem brad
o să-i duc vecinei cu schizofrenie paranoidă de la parter niște piftii și
suc
iar fostului meu prieten o să-i scriu o
scrisoare
pe care o să i-o trimit prin fan curier și o să mă rog să n-o primească decât după sărbători
la mulți ani alina
mi-am luat haina de blană și am ieșit pe balcon
în frig orașul arăta ca un lagăr
vagabonzii
niște antilope anemice
împărțindu-și cutii de carton colorat pe
trotuare
atunci au venit și mi-au cerut o țigară
au mai rămas două felii de tort și înăuntru frigul curgea peste
tot
era ca un castel de înghețată în mâinile noastre
coapte
de îngeri cu descrieri neterminate în feed
cu urme de scrum în colțul gurii care
seara se roagă pentru amanți și pentru gura lumii să vină dracii călare să ne fure
frica
era beznă când am țipat la el pe eugeniu de savoya
și trupele de jandarmi treceau pe lângă noi cu urechile sculate prin șepci
și strada se căsca și numai între coastele mele se derula
lupta
cu atâția din ei și cu atât de puțin din mine
deasupra
luna se holba la noi ca la un desen animat
ascuns
sub maldărul de paltoane un pui de om mușcă din liniște
capul îi atârnă afară din plușul paltoanelor îi scapă un țipăt apoi
adoarme
un țânțar îi încalecă pielea se rotește de câteva ori în jurul unghiilor soarbe din cuticule
ca iisus din graal
apoi încă un țipăt și aripile i se împrăștie în aer
ca un cap dezosat așteptând
crematoriul
lovindu-se bezmetică de pereți
ca într-o colivie de jucărie prea mică și prea
ieftină
o simțeam înăuntru agitându-se și mugind ca o mamă tânără lăsată singură la
naștere
m-am oprit fix în fața statuii cu pelerină de superman
cu un picior în față desenam pe asfalt un s.o.s.
invizibil
și tot desenam și tot desenam și ei treceau pe lângă noi și se prefăceau că nu ne aud
claxoanele și neoanele ne făceau surzi și palizi
vorbeam atât de tare încât am început să ard
știu că te-ai uitat la mine fără să spui un cuvânt
te-am înjurat pe engleză și am luat-o înainte prin parcarea de la kaufland
fără să mă uit înapoi
te-ai oprit în stație și ai început să plângi
erai noul orfan din maternitate
gâlgâiam
cu pumnii lipiți de pleoape îmi doream să
plec
și tu să vii cu mine pentru că voiai nu pentru că plecam
să țopăim împreună printre chiștoacele din daciei să râgâim de la bere să urinăm în fața
bisericii
însă tu ai rămas pe loc
sisif nenorocit
ca un cor de aplauze la propria înmormântare
te-ai urcat în uber
cu sughițurile pitite sub
limbă
după șase ani de luptă
în care i-am mințit spunându-le că mi-a intrat ceva în
ochi
și că mă spălam cu apă fierbinte de la robinet ca să pot să scot
mizeria
nu știu să mint și ei profită de asta
n-a mai venit ca altădată
cu clopoțeii la gât și urmele de tutun pe
limbă
au crăpat vițeii în grajduri lăptăriile poartă doliu
niciodată n-am simțit mai puternic
frigul
îmi ating burta cu frica unui copil care își atinge pentru prima dată sexul
am o bere la frigider în compartimentul din dreapta lângă roșiile
cherry și cașcavalul afumat de la unchiașu
mi-a intrat în zeamă ca fagurii în corsetul
silviei
se termină emisiunea vecinul de jos își înjură fiica și umbrele pătează
dinții
ca sângele fals de halloween
o catapultă cu arcul crăpat
cântărește cât cutia ta
toracică
trage-mă tare
tremură mai încet
și zgarda cățelului cu labe de pelican
se bombează ca stomacul gravidelor din
odobescu
în 24 seara suntem atenți și cuminți sorcova vesela scrâșnim toți în
cor
bunica dezvelește capul tata taie târtița mama mușcă din
măduvă
ne acoperă urletele o cămașă cu guler bleumarin
și
niște
nasturi groși ca pieptul de
melc
așază-te
coborâm ca niște crabi cartofili
pe scara de incendiu
palmele stau întinse ca beteala în burțile
mieilor
dacă tabitha n-ar fi salvat manuscrisele
noi doi nu ne-am fi cunoscut
am fi trăit toată viața ca niște gemeni-șopârlă
inhalând umbrele ca astmaticii păgâni
încălzindu-ne frunțile ca un duș după o noapte de
club
în fiecare zi cumpăram renașterea și mă uitam să văd dacă a murit vreun părinte
mă gândeam că e o binecuvântare
să știm că toți vom muri de boala asta
de boala de a fi părinte
era o ușurare că nu suntem singuri în răul nostru
exact ca atunci când te spovedești la biserică și răul se transmite mai departe
ca hiv-ul din floare în
floare
dacă tabitha n-ar fi salvat manuscrisele
noi doi nu ne-am fi cunoscut
pe peron la obor mi-ai dat un orbit și mi-ai spus că îți place cum mi-am făcut
părul
eram amândoi grași 76 de kile și foarte bronzați
vara se târa prin noi cu mânecile suflecate și subsuorile lăbărțate
am început să vorbim despre art nouveau mi-ai prins încheietura și ai mușcat-o
cu încrederea unui puști îndrăgostit pentru prima dată de profa lui de
mate
în spatele nostru
copii cu pielea verde
încruntându-se a dragoste
își căutau părinții
sărind în creierii bordurilor ca niște ticuri nervoase
ținând de cordonul ombilical ca de ultimul clișeu din
adolescență