De simt cu pieptul, acru-i afară;
pânza de-ai pus-o pe şevalet e râncedă,
ca o strivită frunză de iarbă sub
pulpele arcaşilor
– de simt, voi păstra să simt cu pieptul
săgeţile când să zboare încep
Pajiştea s-o umple cu fumul scamelor
reduse la praf.
De simt, pânza ai ferit-o de ploaie,
balconul cu piatră groasă l-ai închis;
acru-i afară- sunt săgeţi de fân pe cărare
pânza de-ai pus-o pe şevalet e râncedă,
ca o strivită frunză de iarbă sub
pulpele arcaşilor
– de simt, voi păstra să simt cu pieptul
săgeţile când să zboare încep
Pajiştea s-o umple cu fumul scamelor
reduse la praf.
De simt, pânza ai ferit-o de ploaie,
balconul cu piatră groasă l-ai închis;
acru-i afară- sunt săgeţi de fân pe cărare
– şi simt, numai cu pieptul, lăstarii lui.