Salut de 1 Mai!
Ne întoarcem cu o săptânână în urmă, la seara de poezie din aprilie 23.
Au citit (cu succes, ici colo, mici …rafale critice): DELIA COSTEA (generația post-post 2000) și
veșnic tânărul și fericele veteran nouăzecist MARIAN OPREA
Montaj: E.B.
Foto: Izabela Radosevici; E.B.
Vizionați pozele (puțini, dar buni…) și citiți mai departe producțiile lirice pe site:
Poeme – Delia Alexandra Costea, Aprilie 2026
Agnitio
În duminica reconcilierii
Vesela se adună singură de pe jos,
Intactă își ia mâncarea
Se pune înapoi în mâinile mamelor zâmbitoare lângă ușă
Rămâne așa pentru o eternitate
Până când firul neoprit al timpului
O trage la palme.
1,2,3 la perete freez
2249 de copii
Stau în șir indian cu ochii în farfurie
Nu se privesc, nu se țin de mână
Tremură îngândurați
1,2,3 la perete freez
Noaptea cearșafurile clătită au umplutură de astm
Nu mă mai ține de mână când tremur din încheieturi
Nici când sunt la notar
Cu atât mai puțin la piață când trebuie să gesticulez frenetic refuzului unei babe blânde
Ce-mi vinde zarzavaturi pe care nu le mănânc
Recunosc
Îmi vine instinctiv să le cumpăr
Când vreau să stau fără tine
Nu am nevoie de ochi prinși în tocurile de ușă
Acolo e mama
Două femei pe metru pătrat, tăcute
Mă fac să deschid nasturii de la 2249 de cămăși ale copiilor îmbrăcați la patru ace
Pe care îi simt la fiecare masă de duminică
Strâng vasele de sânge
Până uit cum mă cheamă
Mâncarea o înghit fără culoare
Viața o trăiesc între liniile de la parchetul deformat
Dincolo de pragul ușii
Voi cu toții sunteți niște nenorociți
Care-mi vor gândurile nerosite
Atenția totală
Îmi cereți să mă uit în ochi voștri
Când nestinghertit caut repere spațiale să nu leșin
Lasa-mă să tac când lipit de umărul tău îmi ridic ochii din farfuriile de duminică
Vor veni cuvintele, îmbrățișările, ținerile de mână
Pe sub masă
La fel cum făcea mama să mă liniștească .
23ZL8A25
Copiii s-au închis în ei cu 5 lăcate peste halatele de casă
La 2 dimineață conexiunile cu Mary Poppins sunt întrerupte de update-uri
Celulele cliatice simt distorsionat semnalele vibraționale
Sună la 112 să raporteze țipete de dincolo de craniu
Ale copiilor cu părinți păpușă
Pe Calea Victoriei experimentele fostului Sr-ist
Transformă femei privighetoare
În supraveghetoare la etajul 1
Casele cușcă au
Camerele de supraveghere
Ale foștilor ochi
Răbufnesc pe alprazolam
Își rup părul din cap,
Respiră prin tuburi inhalatoare
Bronhodilatatoarele normalului
Abandonul, pe tărgi, sub girofare
Oferă siguranța îngrijiri.
Copii dezrădăcinați
Fac concurs de boli cu prieteni imaginari
Leagă firele dezlipite ale încărcătorului de vene
Ritualic invocă conectarea cu nava mamă
Fugind schidoid în cercurile orelor a unui ceas cu cadran pătrat
Ocd, bpd, dpd
Fac schimbul de tură la intervale regulate
Uitându-se frenetic pe geamul de la cameră
Din colțul împăienjenit al craniului
Mâinile părinților păpușă rup Bpm-ul de corpuri
Scot încărcătoarele din priză
Cu ochii mari supraveghează mișcarea balansoarului
Copiii adulți nu se mai alină
Sub talpa papucului e soare
Am trecut azi pe lângă spitalul de copii
La geam un băiețel privea
Poate în gol
M-am ascuns oricum după picurii de ploaie să nu mă găsească
Nepregătită
Silueta sa mi-a rămas prinsă în maxilar, miercuri și sâmbătă și marțea de lună trecută
Nu l-am văzut atunci pe el
Nu am văzut nici spitalul, nici mama plângând în curte
Nici pe cealaltă mama care grăbită voia să traverseze infinitul
Pe la trecerea de pietoni pe care stau eu în coloană
Nimeni în curtea spitalului de copii
Numele fosforescent din leduri stă suspendat între două realități neamintite
Atât este acolo.
În curte la Louise Țurcanu
Ne vedem pe diagonală
Dorm eu pe locul de la margine în seara asta
Patul tău e doar o saltea cu spumă de memorie
Fără cadru.
Mâine,
Își va reveni la forma inițială în care eu nu am existat
Când doi arici fac dragoste
E nașterea primului moment de compasiune
Pe etichetele interioare ale corpurilor uitate
Neuro triburile calcă în picioare glanda pineală
În căutarea Dumnezeului lui Nietzche
Mă sprijin cu jumătate de gând
De peretele interior al camerei iluzorii
La Ikea casele neconstruite vin cu amintiri.
Des-păr-ți-re
Astăzi am rămas neatinși
A avut o zi dificilă
Ne ținem în brațe strâns
Mâine
Nu mai gătesc
A zis pas la cină
Iese cu băieții
Îmi rezerv zilele de joi pentru motanul meu
Mă ascultă,
Așteaptă cu dorință să deschid ușa casei
Tu mă strângi din firimiturile de la prânz
Mă lași în coșul de gunoi până dau pe afară
Legi la capete mâinile
Plasticul tras peste ochi
Mă întunecă
Cresc în inerior ,,Florile de mucigai’’
Ale lui Tudor
Mă preling pe pereții coșului
Să ne reconectăm
Nu mai ajung,
Nu mai ajungi,
Nu mai ajungem,
Într-o formă declinată a lui noi
Rațiunea,
„Alex-itimia”
Mă reduc la un seen.
3 generații la preț de nefericire
În casa de la numărul 32
Bărbații nu conduc autovehicule
Stau în poartă cu zmeele în mână
Încărcând norii cu furtună
Zâmbetele desfigurate ale umbrelor
Se unesc în mijlocul amintirilor răstălmăcite
Doi cocoși și-au tăiat aripile
Penele din coadă le-au dat înapoi zeilor
La mjlocul lunii portmoneul tot gol
Ruga lor
E ruga lumii
Brațele mamei
Stau înghețate în sân cu chipurile copiilor neindividuați.
Marian Oprea
***
poemu’ ar trebui să se miște rapid să spună altă poveste ce singură ar trebui să se cațere pe creste să fie
tandru și viril să aibă apucături de boss și de copil de fecioară și de mamă de mână și mană
***
din atom a ieșit un vers bonom scriu la prima mână fac din oră săptămână să urc la zeițe-n olimp rog
versu’ surrealist să urce un alpinist rog versu’ elaborat să fie și mai dotat să fie și mai bărbat la cenaclu’
deschizi ușa cu-n haiku ceva de genu’ timpu’ lunecă din port se-ntinde fără efort poemele epilate au dat
buzna în cetate vor s-asculte vor să fie ascultate și fericirea avea copii nu se-ngloda(u) în datorii
***
iarna cu traista-i plină de povești lacu’ termal sovata te așteaptă să-l găsești aici în toate anotimpurile
doamne sau domnișoare te vor se bălăcesc mai mult goale vor copii să le ducă departe să fie mai vii
poate nu-i bun acasă tauru’ poate le fură sămânța balauru’ poate nu-s pe aceeași frecvență cu celestele
zile clocotesc hormonii ca zgomotele-n fabrici uzine șantiere călugării-l roagă pe EL să rămână grele
***
am flirtat cu o doamnă mi-a dat ce dau când dau ele mană de unde și până unde-mi zicea giony i-am
răscolit i-am trezit atomii s-a deschis toată să fie forată să dăm de izvor de fluvii de fiica-i de prietenele ei
să ne fie dor când ești tânăr nu-ți pasă tinerețea-i voioasă credeam că-s cam trecute cele de 40 acu’ cred
că-i bine cu ele să-ncepi să petreci că au asimilat și practică știu ce vor când e să fie EL pune-o vorbă
bună deschide cerurile toate-s voie bună victorios ca eroii solari intri călare cu steagul sus în cetate o
dată ca niciodată și încă și încă o dată și tot așa
***
când toate sar pe tine te-nghesuie te-nfruntă nu te gândi la cucută fă ce (nu)ți place nu moțăi ca ăia-n
parlament sistemu’ te vrea prost indiferent impotent se pișă pe tine zice e suc de afine în locul sculei de
cioban mioritic au ales un 69 franțuzesc rahitic în locul îmbogățirii interioare exterioare au ales gașca lui
baiden fără culoare gust savoare cu degete moi
***
pentru fiecare-i altfel când plouă unii-s cu umbrele alții cu umbre alții cu o damă nouă alții se-ncarcă fură
din tablou zâmbetu’ aurorei din barcă de-am scrie mai bine n-am mai clădi pe ruine nu ne-am mai
crampona de gânduri străine nu ne-am mai crede buricu’ pământului poate cel mult umbra mormântului
femeile ne-ar lua drept maeștri ne-ar servi ca pe tavă energia lor plină de vlagă
***
se făcea că vechea-mi feblețe codruța era ospătară se furișa printre ani cu zâmbetu’ pe sâni zglobie ca o
căprioară mulți multe o doreau ca pe o excursie exotică într-o vară bronzată ca-ntr-un descântec
soarele-i ofta-n pântec ca-ntr-o vrajă o masa îi era strajă o pupa și-n fund pe plajă ca-n basmele nescrise
bătrânețea întinerise mi-a dat mesaj vino ( ia-l și pe vasi) mi-au rămas 2 porții de mâncare eram flămând
căutam alte lumi n-aveam stare ne-am așezat ca apostolii la o masă lungă bunele maniere să ne ajungă
mi-am frecat privirea de o tipă înaltă aș fi vrut să trec dincolo dincolo de poartă cu ea (am uitat de
mâncare) l-a ales pe vasi au plecat să afle ce pân’ acu’ n-au aflat pe vremuri și codruța m-a amânat s-a
cramponat s-a fofilat s-a cuplat cu idei fixe vechi bune pentru secolele trecute strecurate prin alte urechi
i-am vorbit despre amor sex (subiectu-i mistic complex) credeam c-o interesa mai mult decât pe bunicile
ei trebuia s-o iau pe ocolite s-o-nvălui cu povești despre pitici parfumuri zei pân’ajungeam la comorile
ei pân’ ajungeai și tu unde vrei dacă tăceam poate credea că-s deștept poate credea că-s politic
(in)corect am scos porumbelu’ a zburat nu i s-a așezat pe nici pe cap nu se mai întoarce vorba ar trebui
să fim mai insistenți (sau nu) ca martorii lui iehova ( întors de unde plecase soarele deretica prin case) să
nu fie cu supărare am recomandat-o unor amici taoiști cu aspirații mari groase gustoase se rugau
meditau pe plaje să intre-n ei cele mai virtuoase dintre cele mai virtuoase cuantic să primească noi
imbolduri să se deschidă noi portaluri să ne bucurăm ca barca de valuri și-am încălecat pe o fantasmă
să intre amorul și-n casa voastră cu agheasmă să vă stropească răul ca bombele-n deșert să plesnească
acu-s cu mine la divan scriu (postum) evanghelii apocrife după marian
***
se făcea se desfăcea se aranja se-mplinea cu marylin monroe am survolat am împărțit noaptea scotea cu
predilecție din străfunduri vocala a te miști te aerisești călătorești crești (și mort ai vrea să trăiești) a
doua zi n-a mai vrut s-a blocat nu s-a mai mulțumit cu cântece de greier a vrut trilu’ privighetorilor s-o
excite pe creier cine ce ne-a despărțit începuse frumos puteam înmulți poate lui kennedy nu i-a priit
credea că-i doar a lui femeia ca moartea colindă nu stă unde o pui vrea să (se) cunoască am fost pe fază
am făcut ce trebuia problema-i la ea supărarea e mai ușor decât să gândești să scormonești ce-a fost mai
bun mi s-a dat am bifat trec la brigitte bardot
***
viziuni viziuni văzute de alții pe culmi când publicate-s de mihăieș în orizont vor pace vor să dispară
ideea de front vor ceva sfânt toate ciurucurile s-au încarnat pe pământ au comis grave erori divine au
confundat răul cu bine de aia morțile nu-s senine ce-o face EL cu trădătorii de seară îi va ierta sau o să-i
învârtă patrioții-n cazanu’ cu smoală de mulți ani (la mulți ani) robert șerban e la modă la cererea
cititoarelor a presei a mafiei literare cuvintele-l vor fără togă să fie amabil suveranist globalist să le râdă-
n sex să fie amoru’ complex viața moartea s-aibă alt sens să se bucure de plăcere ca întunericu’ de
înviere când intra pe rol când le făcea ce le făcea când le promova dl ungureanu intrau în marea
literatură se dilata se purifica anu’ a zis că-s poet de mâna a doua sau a patra poeziile mele au
dezbrăcat-o au frământat-o au răscolit-o pe cleopatra regina când încă ascunsă era sedila de la cenaclu’
pavel dan eugen bunaru escortat e de studente pân’ le pâlpâie haru’
***
în culisele premiului nobel un cuvânt greu are și umbra lui coco chanel l-a luat un ungur mai bun era
cărtărescu au servit amândoi globalismu’ astral și terestru ei se cred mai deștepți decât proștii (suntem
contemporani cu strămoșii) l-au criticat pe orban au zis că-n tinerețe a fost golan că nu-i contemporan
cu ei că nu stă la soare că nu-i plac emigrantele de nici o culoare că nu-i ungaria atât de mare cum crede
el că a primit bursă soros că a profitat când era viril acu’ s-a răzvrătit ca moș cu toate astea nu noi am
primit premiu unii-l cred pe mirciulică geniu a făcut armata terist la geniu s-a pregătit pentru ruși hinduși
***
vremea poate fi blondă brunetă roșcată se zburlește te zgâlțâie dacă nu-i curtată apreciată sărutată dacă
n-o iei în prelungiri să-i simți vibrațiile-n rotiri
***
inteligența artificială-i noua păcăleală scoasă-n față ca teroristu’ covid frica tușește prin zid aduce a frig
când nu se simte bine printre sinecuriști informații false hoții atei ne strecurăm pîn’ la zeițe zei relele-s
uitate au tânjit și ele după un strop de eternitate
***
cin’ s-ar fi gândit stră’ străbunica noastră italia a pierdut procesu’ cu ea s-a plâns la cedo că și din cauza
statului paralel și a pastelor făinoase are (ca atâtea altele) probleme cu talia credea că-i grasă (aș savura-
o goală pe masă) să-mi fie casă mireasă de nu s-ar mai gândi la asta ar putea să scape să nu se mai sape
să fie ca ploaia pe ape
***
știm de pe facebook alina purcaru are o relație complicată nu detaliază bărbat fată i-aș sugera câteva
idei (să-i vadă pe bărbați ca zei sau mari scriitori) să plece sau s-aducă lumină-n relația rece în mișcarea
feministă ce are multe-n comun cu laba tristă cât ai clipi aș intra-n relația lor să urnim să vedem ce vor
ce nu vor să simțim și alte idei ce vin când vrei când nu mai vrei când sar ca un ponei vine la festivaluri
în mini fustițe spre delicii deschide noi portițe ne provoacă ne vrea bonomi domni femeile care citesc
mai repede călătoresc cu ce scriu abordez sper că nu delirez
***
donald nu rățoiu’ ci trump avea relații de afaceri cu tărâmu’ cellalt putea avea ca-n primu’ mandat
traseul înalt dacă nu s-ar fi lăcomit dacă nu se lăsa prostit dacă nu s-ar fi gândit la șparlit cu ai
lui n-a mers pe drumu’ damascului a atacat iranul au căzut bombele cu toptanu’ au profitat
fabricanții de armament condus de grupul de reptilieni dement a jubilat vor face alte arme mai
performante mai nemaivăzute mai vagaboande donald pe insula (ne)plăcerilor credea că toată
lumea-i a lui dădea năvală la femei erau sclave sexuale pregătite de ei să uite a fost filmat
șantajat deviat i-au mazilit ideile bune din cealaltă vreme din cealaltă lume mai bine se sacrifica
el era erou era releu mulți l-au atacat și când făcea lucruri bune vă dați seama-n ce moarte
trăim în ce viață murim după câte se-ntâmplă după câte s-au întâmplat ori ești prost ori ești
plătit ori ești mârlan să mai crezi promisiunile unui politician demult a sucombat visu’ american
democrația lor se rezumă la atacă și fură donald crede că-i pi((l)on la apocalipsă pe unde i-a
șuierat glonțu-i fâlfâie urechea tristă s-a-nconjurat de consilieri insipizi au călcat au ocolit
porunca a șasea să nu ucizi (ne)sigur au și justificări
***
parcă era(m) drogat parcă pluteau timpu’ spațiu’ am confundat-o (nu-s singuru’) cu serenisima daniela
rațiu am o vârstă 5 pân’ la 69 da-n halu’ ăsta să fac din două una din una două mi s-a pus pata am văzut
ce n-a văzut oracolu’ din delphi când s-a dezbrăcat cleopatra m-am dezmeticit nimic nu se vede nu se
pierde de unde o fi apărut El a adus-o El a știut râsu-i te excita te exonera aveai cu el ce conversa erai
valabil se bucura când erai cu soția sau cu altcineva nu era fixistă nu era ca p(l)andemia înțepată avea
un iz sacerdotal degeaba te frecai la ochi nu știai e vis e real se-ntindea ca smântâna pe pâine hrănea
ziua de mâine
